Despre om(2): Minciună vs. Adevăr

Viaţa, uneori, nu este aşa cum ne aşteptăm noi, iar cele mai mici gesturi ne-o pot schimba, fie negativ, fie pozitiv. Gesturile, cuvintele pot fi interpretate în mai multe feluri, sensul lor fiind receptat diferit de cei din jur.

Minciuna, de exemplu, este constanta permenantă în viaţa unui om. Cu ea trăim, cu ea practic ne naştem, şi zi de zi minţim. Uneori ajungem la acel nivel de saturaţie în care nu ne dorim decât să spunem adevărul. Şi ironia sorţii îşi face apariţia...Adevărul spus ar putea răni mai mult decât minciuna ar face-o, ar conveni tuturor. Însă apar mustrările de conştiinţă, îndoiala şi resentimentele, trăiri sufleteşti puternice, care influenţează viaţa individului.

Din punct de vedere moral, adevărul face parte din acele valori morale esenţiale vieţii umane, dar conform altei teorii, totul este relativ, depine cum şi la ce ne raportăm. Consecinţele acţiunilot noastre pot fi diferit interpretate în funcţie de sistemul de referinţă al fiecărui individ în parte. Minciuna este din start vazută ca un lucur negativ, ca reversul şi antonimul adevărului, însă puţini văd şi partea bună a acesteia. Totul are două laturi, una pozitvă şi una negativă, chiar şi miniciuna, când este folosită pentru a crea un efect pozitiv.

Vin momente în care minciuna devine deja un obicei, dar conştiinţa refuză să mai îndeplinească acţiunea, când tânjim să spunem adevărul, însă de multe ori, după ce spunem advărul,rămânem cu un gust amar, de dezamăgire.

De obicei, tot ce nu coincide cu tipul nostru de gândire, cu ideile şi conceptele noastre sau cu informaţiile pe care le deţinem, este respins şi tratat ca fiind minciună. Iată, un exemplu simplu: într-o discuţie cu un amic, despre un oarecare subiect, se ajunge la un moment în care amândoi deţineţi informaţii diferite, vedeţi lucrurile în mod diferit, şi amândoi replicaţi: "Nu este adevarat.." şi încercaţi să vă impuneţi opiniile. Însă,poate fi adevărat din partea ambelor părţi, numai că nu coincide adevărul unui individ cu cel al celuilalt, ceea ce duce la impresia de minciună sau de neadevăr.

Deşi toţi susţinem că ne dorim adevărul, că nu vrem să fim minţiţi, există situaţii în care nu suportăm adevărul şi preferăm să fim minţiţi sau refuzăm adevărul. Minciuna face parte din viaţa noastră, la fel de mult cum face parte şi adevărul, deşi ştim mai bine să minţim decât să spunem adevărul, şi o facem şi mai des.

Iluzia poate creea noi drumuri în viaţă,poate aduce schimbări, ne poate face să credem în ceva şi poate şi reuşim să îndeplinim acel ceva. Marii filosofi au vorbit de-a lungul istoriei filosofiei despre aceşti doi termeni, aceste concepte, încercând să elucideze şi să creeze teorii perfect valabile pentru a explica şi da un înţeles.

Bine sau Rău, Adevăr sau Minciună,toate acestea fac parte din viaţa omului, şi toate pot fi relative, de la om la om, de la mentalitate la mentalitate, de la percepţie la percepţie, însă lumea în care trăim este cladită pe aceste concepte( şi nu numai).

Atât timp cât va exista Minciună va exista şi Adevăr, pentru că prima este consecinţa secundei, derviă din ea şi există datorita existenţei celeilalte. Iată Yng şi Yang, elemente ce se complementează şi care nu pot exista unele fără celelate.