Cea mai frumoasa stea de pe cer esti tu!

Uneori, moartea intrepatrunde viata mai mult decat ne asteptam. Isi face loc usor, usor, facand din viata doar niste simple frimituri. Moartea reuseste sa spintece inima vietii, fara nici nici o urma de regret ca si-a murdarit mainile de sange.

Moartea e in jurul nostru, bantuie vantul pe care il respiram, pamantul pe care usor si timid pasim, apa pe care o bem cu atata sete, iubirea ce ne face sa credem ca ne tine vii, speranta, care si ea va muri, la un moment dat.

Sufletul tau e ranit prea mult, inima ta simti ca ia foc si moare in mijlocul flacarilor. Sufli cenusa sufletului tau peste viata sangerie.

Daca vrei sa traiesti, invata sa mori, invata sa traiesti cu moartea asa cum apare ea. Pleaca fruntea, curge lacrima pe obraz, o cascada de lacrimi inunda inima ta indurerata, iubirea nu te-a salvat de la nimic, iubirea umana doar te-a tradat atunci cand moartea si-a jucat ultima carte.

Cand cea mai draga fiinta de pe lume moare, restul sentimentelor palesc in fata durerii. Moartea arunca cutite in centrul inimii tale, care se ineaca in propriile flacari. Omul este prea limitat in fata mortii, nu va putea niciodata invinge forta acesteia. Nu poti decat sa incerci sa aduni cenusa sufletului tau, sa pasesti usor pe pamantul acesta si pe strazile iubirii.

Ridic privirea, imbratisez stele, si stiu ca cea mai frumoasa stea de pe cer esti tu…