vineri, 23 aprilie 2010

Lately.Late.Lazy



Ăsta este unul din momentele de stres maxim, în care ai mii de proiecte, o "mică lucrare de licenţă" şi toate să fie gata cam...ieri. Well, în mod normal conştiinţa mea ar trebui să mă îndemne să dau fuguţa şi să mă apuc de ele, că să ajung la deadline cu ele. Dar iată-mă aici, unde nu am mai fost de ceva timp. Locul unde-mi odihneam gândurile.

De când nu am mai scris, gânduri multe s-au adunat. Unele din ele s-au transformat, altele au plecat, pe unele le-am uitat. Multe alte lucruri s-au întâmplat, am descoperit că oameni de care eram sau credeam că eram apropiată pot dispărea într-o singură clipă din peisaj şi nici să nu mă doară aşa de rău, iar alţii cu care nu credeam că există mai multă apropiere, să încep frumoase prietenii. Dar un lucru sigur am învăţat: când legi o prietenie, trebuie să ai măcar un lucru în comun cu respectiva persoană, de altfel, ca-n orice tip de relaţie.

Aş vrea să dorm mai mult şi să nu fiu obosită. Aş vrea să citesc ce vreau eu, când vreau eu, nu cursuri extrem de plictisitoare şi prost alcătuite despre cum să faci un proiect. Aş vrea să ascult muzică tot timpul, iar acum că vine căldurica, deşi se cam lasă aşteptată, vreau terase şi bere rece, împreună cu prietenii, seara pe Lipscani. Starea de spirit este dicatată de un sentiment de puternic de lene.

Până atunci, tot număr...2 luni şi mai închei un capitol important din viaţa mea. Sunt în întârziere, recunosc, dar mi-era dor să mai scriu puţin. După ce voi scăpa de aceste 2 luni, voi reveni cu articole mult mai interesante, dar lipsa de timp mă forţează să mai amân puţin ideile pe care le am.