Sunt zile, şi din păcate sunt tot mai multe, în care nu am chef de nimic. Nu am chef să mă duc la facultate, nu am chef să mă duc la muncă, nu am chef să ies din casă. Sunt acele zile în care nu aş vrea nimic altceva decât să stau în pat, să mă uit la filme sau seriale, să pap KFC şi să zac.
Mi-a pierit acea energie debordantă pe care o aveam. Cineva foarte drag mie îmi spunea unde mi-e acea strălucire şi poftă de viaţă? Păi, exact acolo unde sunt şi visele mele, în imaginaţia mea. De ce? Simplu, am avut acea deziluzie să descopăr că viaţa la 20 de ani nu e ca în cântec, adică sunt tânăr, n-am bani şi mă distrez cum vreau, no matter what. Nu chiar, poate nu ştiu eu să îmi trăiesc anii, cum s-ar zice, dar pentru mine, vârsta asta nu reprezintă nici pe departe acea miere pe care o aşteaptă toţi. De ce? Pentru că am fost şi sunt nevoită să fiu mai matură decât mi-aş dori, mai puţin impulsivă şi visătoare, şi mai mult realistă. Uneori, lovindu-mă prea des de cruda realitate, mă întristez. Nu zic că ar trebui să trăiesc pe un nor,în lumea mea roz. Dar parcă simt nevoia să am şi eu anumite momente în care să îmi permit să visez fără să plătesc vreun preţ. Şi să îmi pot intra mai mult în rolul de tânără de 20 de ani, care are anumite vise şi vrea să facă anumite nebunii, specifice vârstei.
În liceu, am făcut toate tâmpeniile posibile vârstei de adolescent. Acum, m-am potolit. Probabil că am făcut prea multe în liceu şi acum sunt mai chill, nu mă mai atrag chiar toate tâmpeniile. Dar şi vârsta asta are nebuniile ei, pe care eu nu le simt. Şi aş vrea tare mult să le simt. Sunt de acord cu maturizarea, care este un lucru absolut normal şi firesc, dar în doze mici:).
Când se apropie vara, neuronii mei o iau razna. Nu îmi stă mintea decât la vacanţă, plimbări, plajă, mare, bere rece, apus şi multă distracţie şi muzică dată tare. Şi mă întreb, oare câţi ani îmi voi mai permite fie şi doar să visez la aceste lucruri, dar să le mai şi pun în aplicare?
Anii trec mai repede decât credem, efectiv fug cu viteza luminii. Ce poţi şi vrei să faci acum, fă pe dracul în patru şi fă toate lucurile care îţi trec prin minte. Mai târziu, chiar dacă le vei face, nu vei mai simţi aceaşi bucurie ca acum. Toate lucrurile îşi au timpul lor, iar dacă îl ratezi, îţi ratezi ţie, o parte din frumuseţile vieţii.
