miercuri, 8 aprilie 2009

Dacă nu acum, atunci când?





Sunt zile, şi din păcate sunt tot mai multe, în care nu am chef de nimic. Nu am chef să mă duc la facultate, nu am chef să mă duc la muncă, nu am chef să ies din casă. Sunt acele zile în care nu aş vrea nimic altceva decât să stau în pat, să mă uit la filme sau seriale, să pap KFC şi să zac.

Mi-a pierit acea energie debordantă pe care o aveam. Cineva foarte drag mie îmi spunea unde mi-e acea strălucire şi poftă de viaţă? Păi, exact acolo unde sunt şi visele mele, în imaginaţia mea. De ce? Simplu, am avut acea deziluzie să descopăr că viaţa la 20 de ani nu e ca în cântec, adică sunt tânăr, n-am bani şi mă distrez cum vreau, no matter what. Nu chiar, poate nu ştiu eu să îmi trăiesc anii, cum s-ar zice, dar pentru mine, vârsta asta nu reprezintă nici pe departe acea miere pe care o aşteaptă toţi. De ce? Pentru că am fost şi sunt nevoită să fiu mai matură decât mi-aş dori, mai puţin impulsivă şi visătoare, şi mai mult realistă. Uneori, lovindu-mă prea des de cruda realitate, mă întristez. Nu zic că ar trebui să trăiesc pe un nor,în lumea mea roz. Dar parcă simt nevoia să am şi eu anumite momente în care să îmi permit să visez fără să plătesc vreun preţ. Şi să îmi pot intra mai mult în rolul de tânără de 20 de ani, care are anumite vise şi vrea să facă anumite nebunii, specifice vârstei.

În liceu, am făcut toate tâmpeniile posibile vârstei de adolescent. Acum, m-am potolit. Probabil că am făcut prea multe în liceu şi acum sunt mai chill, nu mă mai atrag chiar toate tâmpeniile. Dar şi vârsta asta are nebuniile ei, pe care eu nu le simt. Şi aş vrea tare mult să le simt. Sunt de acord cu maturizarea, care este un lucru absolut normal şi firesc, dar în doze mici:).

Când se apropie vara, neuronii mei o iau razna. Nu îmi stă mintea decât la vacanţă, plimbări, plajă, mare, bere rece, apus şi multă distracţie şi muzică dată tare. Şi mă întreb, oare câţi ani îmi voi mai permite fie şi doar să visez la aceste lucruri, dar să le mai şi pun în aplicare?

Anii trec mai repede decât credem, efectiv fug cu viteza luminii. Ce poţi şi vrei să faci acum, fă pe dracul în patru şi fă toate lucurile care îţi trec prin minte. Mai târziu, chiar dacă le vei face, nu vei mai simţi aceaşi bucurie ca acum. Toate lucrurile îşi au timpul lor, iar dacă îl ratezi, îţi ratezi ţie, o parte din frumuseţile vieţii.

3 comentarii:

Bogdan spunea...

Pai..cam ai dreptate.. Din pacate suntem fortati sa ne maturizam brusc, sa intram in viata pe cont propriu prea devreme, fara prea mult ajutor.
Toti visam la zilele din liceu, la timpul cand nu aveam alta grija in afara de cum sa ne distram mai mult si mai bine.
Eh..o sa trecem noi peste, doar suntem mari acum:|

Andreea G. spunea...

Cand, Adela, cand?
Ai disparut din peisaj. Din orice peisaj, nu numai al bloggingului, se pare... :|

yahoo status spunea...

Buna ziua . Detin blogul www.timisoararomania.ro , are page rank 3 si 150 vizitatori unici pe zi .
As fi interesat sa facem schimb de linkuri . Eu va adaug blogul , in lista mea de parteneri pe timisoararomania.ro iar dumneavoastra adaugati
site-ul www.yahoostatus.ro cu titlul yahoo status(pentru a nu avea link direct , unul catre altul , e mai avantajos pentru amandoi)
Daca sunteti de acord va rog sa-mi dati un e-mail de confirmare : admin@yahoostatus.ro iar in cateva ore va adaug linkul la parteneri .
Multumesc si atept un raspuns ,

Tudor
www.yahoostatus.ro
www.timisoararomania.ro