marți, 17 martie 2009

Autocritica



Se spune că până nu te cunoşti pe tine, îţi va fi foarte greu să îi descoperi pe cei din jur şi lumea în care trăieşti. Toţi avem defecte, ticuri, pitici pe creieri de care nu putem să scăpăm. M-am gândit de multe ori care sunt "relele" mele.

Răbdarea este o mare calitate, răbdarea se învaţă, ea nu vine aşa uşor cum ne-am aştepta, din păcate. Eu una nu am învăţat, încă. Nu prea ştiu să aştept, sunt cam grăbită de fel, ceea ce nu e bine. Nu suport să stau "in the waiting line", ca să îmi irosesc timpul. Nu suport să ştiu că am o grămadă de timp de aşteptat până se întâmplă ceva ce îmi doresc. Din nefericire, nu toate se întâmplă aşa cum aş vrea eu. Calitatea asta îmi lipseşte cu desăvârşire. Şi deşi sunt conştientă de acest lucru, mi-este foarte greu să îl corectez, poate cel mai greu dintre toate lucrurile pe care aş vrea să le corectez. Dar ştiu că viaţa mă va învăţa să am răbdare, inevitabil voi deveni o persoană extrem de răbdătoare. Cel puţin, aşa sper:).

Impulsivitatea. Da, aici am atins un punct sensibil. Deşi de cele mai multe ori, are efecte negative, încă nu ştiu dacă este cu totul un defect, pentru că uneori primele instincte sunt binevenite, iar spontaneitatea este o calitate. E drept că, de cele mai multe ori când am acţionat impulsiv lucrurile nu au ieşit aşa cum mi-am dorit, ci din contră, am obţinut efectul invers. So,iată încă un defect. Recunosc că sunt o fire impulsivă,poate asta mă face să simt că îmi curge sângele prin vene, si poate că tocmai prin aceste acte, reuşesc să mai învăţ câte ceva despre viaţă.

Nervozitatea. Păi, ce să mai zic? Mă "atac" destul de repede, mă enervez uşor,dar îmi trec toate şi mai repede. Poate asta e o calitate. Mulţi îmi zic, "nu mai fii aşa nervoasă, fii mai calmă". Da, dar asta este firea mea, mă aprind repede, dar niciodată nu ajung la gesturi extreme. Evident, încerc să fiu mai ponderată şi mai calmă. Nu îmi reuşeşte întodeauna.

Uneori am "gura prea mare", adică trebuie eu să comentez mereu, să mă apăr într-un mod stupid de ceva ce nu este real, adică nu mă afectează, doar mintea mea îşi închipuie aşa ceva. Am talentul de a întoarce orice replică, dar de multe ori,acest gest mi-a adus mai multe lucuri negatibe. În meseria pe care doresc să o fac, e bine să fii vorbăreaţă,deschisă, să fii pregătită cu o replică pentru orice, dar la fel de uşor poţi dezechilibra balanţa în defavoarea ta. Aici, eu trebuie să învăţ să obţin echilibru.

De fapt,cred că asta e marea mea problemă, echilibrul. Ok, sunt şi voi fi mereu o persoană colerică, dar uneori trebuie să faci tu ca balanţa să fie egală. Este vital în viaţă să reuşeşti să aduci echilibrul în viaţa ta, pentru a-ţi hrăni sufeltul.

Sunt sigură că mai sunt şi altele de adăugat, dar cred în acelaşi timp că defectele sunt binevenite pentru a te autoperfecţiona şi cunoaşte pe tine însuţi. Nimeni nu e perfect, defectele îşi au farmecul şi rostul lor. Important e să îţi vezi si să îţi dezvolţi potenţialul pe care îl ai în interiorul tău. Iar atunci când te uiţi în sufletul tău şi în oglindă la tine, să spui"da, sunt multumit/ă de omul care sunt".

joi, 12 martie 2009

Cine mai ştie....




Cine mai ştie ce-i dorul?
Ploaie de lacrimi sau praf de fericire?

Cine mai ştie ce-i dragostea?
Cântec de lumină sau mireasmă de portocale?

Cine mai ştie ce-i speranţa?
Picătura de ploaie în deşert sau atingerea norilor?

Cine mai ştie ce-i zâmbetul?
Sunetul cristalin al cascadei sau parfum de rouă?

Cine mai ştie ce-i curajul?
Săgeti de foc aruncate în ziduri de gheaţă sau aripi de înger rupte?

Cine mai ştie ce-i o privire caldă?
Soarele ţinut în palmă sau marea prizonieră într-un buzunar?

Cine mai ştie să trăiască, să iubească, să simtă, sa adore, să ofere, să primească, să dăruiască, să alunece pe pantele dragostei, să se umple de picături de iubire, să se murdărească de noroiul bucuriei şi să se înţepe în spinii vieţii... Oare cine?