Prima bucurie pe acest an este zapada. De mult timp nu am mai vazut atata zapada in Bucuresti,astea sunt momentele in care nu mai am de ce plec la munte iarna, evident nu se compara mahalaua asta, cum o numeste un filosof in viata, cu peisajul de munte, dar totusi parca acum am o particica mica din munte in fata casei mele. Astept acum bataia cu zapada,bulgarii de zapada, omuletii de zapada, si poate acum am sa invat sa iubesc cu adevarat iarna. Cred ca asa am sa imi incep anul, invatand sa ma bucur de ce am , de ce e in prezent, prezent mult diferit de trecut. Da, am sa ma bucur de ce am..cati oameni se pot bucura cu adevarat de ceea ce au? Majoritatea ne dorim ce nu avem sau ce nu puteam avea, insa nu pe toate le puteam avea, sau nu atunci cand ni le dorim.
Citeam acum cateva zile despre nenorocirea realitatii, si cum cautam fericirea prin administrare de diferite substante in corp(alcool,tutun),tocmai pentru a scapa din realitatea cotidiana, fericire ce vine intr-o alta realitate, sau cel putin asa am inteles eu vorbele marelui Freud:). Maretia vine atunci cand observi ca realitatea iti poate aduce nenorocire, dar e singura in care traiesti,si atunci incepi sa te bucuri si sa cauti un motiv de fericire in ea insasi. Ai o singura viata, o singura realitate si daca nu stii sa te bucuri de ele, timpul e irosit si ai mai irosit inca o viata degeaba.
Cred ca viata ne este data din doua mari motive:ca sa dai la randul tau viata si ca sa inveti sa te bucuri de ea. Este o lunga calatorie, cu bucurii,peripetii,tristeti,oameni noi si vechi, oameni care ii stii pentru o perioada,vin la momentul lor si plec la momentul potrivit.
Atatea vieti mor nefericite pentru ca oamenii nu au stiut sa le dea un rost si sa bucure de ele! Uneori ea te pune la incercare mai mult decat trebuie, sau poate asa credem noi, de fapt ea ne da atata cat puteam duce,poate chiar mai putin. Exsitenta omului este o problematica ce ar trebui sa ne intereseze pe toti,nu sa traim doar asa ca cineva ne-a dat viata in maini si noi nu stim ce sa facem cu noi.
E greu sa gasesti fericirea, si e si mai greu cand ai gasit-o si nu stii ce sa faci cu ea. Oamenii stiu prea des sa raneasca, iar noi stim sa ne lasam prea usor raniti. Indemnul meu nu e sa fiti rai, ci sa nu va lasati asa usor atinis de tot si de oricine.Realitatea insasi este un joc, in care esti automat bagat o data cu nasterea ta ca individ.
Fericirea de trai nu se cauta, nu se gaseste, ea exista in adancul sufletului tau si asteapta sa fie descoperita. Poate aceste ganduri ratacite par atat de mici in fata marilor probleme, dar poate ca marile probleme nu ar mai parea asa grave daca ne-am gandi putin la ce avem. Lacomia omului este infinit de mare:mereu vrem ce nu e al nostru, ce nu avem, ce nu putem avea, doar ca sa avem, cu cat avem mai mult consideram ca suntem impacati. Dar nu putem avea totul, si noua ne lipseste acest lucru:puterea de a te bucura de ceea ce ai. Impacarea cu sine este cea mai importanta." Sa devii ceea ce esti" este indemnul lui Nietzche. Alegerile pe care le faci iti apartin, destinul de multe ori ti-l faci.
Fericirea de trai este adanca in suflet si ii simt glasul,se apropie cu viteza luminii si are de gand sa erupa asemenea unui vulcan, iar lava sa imi incalzeasca sufletul inghetat.
Atunci cand oamenii nu mai au vise sau sperante, nu iti mai ramane decat simplu fapt sa te bucuri ca existi!
