Fiecare om, înlăuntrul său este un erou, şi în acelaşi timp un laş. De ce spun asta? Pentru că în sufletul nostru avem curajul necesar pentru a face tot ceea ce ne dorim, însă în realitate fugim de multe lucruri bune, de şanse, ne luptăm cu propria noastră neîncredere în noi înşine.
Când suntem mici, mereu se găsesc diverşi adulţi care să rostească geniala replică "Ce vrei să te faci când vei fi mare?". Şi cu o sinceritate de invidiat şi cu o strălucire în privire, fiecare îşi exprimă visul. Numai că în timp, visul moare încet, încet nu pentru că visul nu e mai e acelaşi, dar pe măsură ce creştem, ne dăm seama cât de vulnerabili suntem şi cât de greu este să îţi atingi visul.
Pe de altă parte, visele se schimbă şi o dată cu vârsta, se produc anumite schimbări în interiorul nostru, iar ele sunt cele care ne ţin în viaţă. Dacă nu ai vise, se spune că trăieşti degeaba, iar când nu mai ai vise sau nu mai ai ce implini, mori. Într-adevăr, visele ne guvernează viaţa şi ne pot schimba cursul ei, anumite evenimente complet neaşteptate pot schimba ţelurile noastre, şi sensul vieţii.
Orice fiinţă este duală, cred că nimeni nu ajunge până în adâncul sufletului celuilalt niciodată. Uneori, nici măcar noi nu ajungem în adâncul sufletului nostru pentru a ne cunoaşte. De multe ori, fugim de noi înşine.
Eroul şi laşul se plimbă braţ la braţ pe holurile vieţii, se ajută unul pe altul şi aproape că sunt prieteni, când unul e nesigur şi obosit, iese celălalt la rampă. Când unul nu mai are putere, celălalt îi sare în ajutor.
Eroii depin de cei laşi, eroii se nasc pentru că laşii nu au curajul de a fi ei înşişi eroii proprii vieţi, întotdeauna depindem de ceilalţi.
Totul este relativ şi diferă din ce unghi priveşti, omul rămâne o enigmă vie, necunoscuta ce nu îşi găseşte rezolvarea, fiinţa complicată şi complexă.
Este o oră târzie în noapte, oră unde meditaţia este mai potrivită decât cuvântul, aşa că pentru în seara asta este de ajuns despre om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu