luni, 29 octombrie 2007

Mirajul Bucureştiului

Sub cerul cenuşiu si ploios, mă plimb grăbită prin Bucureşti, alerg spre facultate. Of, e una din multele zile în care îl urăsc pur şi simplu, nu mai vreau să stau in el, să mă chinui în agitaţia asta de nedescris, în care toţi te îmbrâncesc si te lovesc. De la facultate, trebuie să mă duc la bibliotecă, alt drum, altă înghesuială, trebuie să mă duc cu autobuzul, deci un chin şi un trafic....A, de acolo trebuie să iau metroul să mă duc la un simpozion..Doamne câte am de făcut!
Închei ziua, ajung acasă obosită, mă arunc în pat. Pisicuţa toarce la pieptul meu, iar eu stau şi citesc o carte. Ochii imi obosesc, renunţ, insă găsesc un album cu Bucurestiul interbelic. Îmi stârneşte interesul, parcă aş mai sta. Încep să il răsfoiesc, descopăr surprinsă niste poze incredibile. Unde e oraşul ăsta? Pe bune dreptate i se spunea Micul Paris. Are un aer aristocratic, de poveste. Văd vechiul Bulevard Magheru, zona Unirii, Hanul lui Manuc, Arcul de Triumf, ce diferit era oraşul.
Îmi pun ordine în gânduri, azi vroiam să mă mut din Bucureşti, să plec cât mai departe de mizeria care e in el, de zgomotul infernal care te asurzeşte, de agitaţie, de manele, de ţaranii de zi cu zi, dar mă răzgândesc. De ce? Pentru că Bucureştiul are farmecul lui inegalabil, dinamisul lui si diversitatea lui nu le gaseşti în nici un alt oraş din România, măreţia lui acaparează. Mulţi spun că nu le place Bucureştiul, că ar pleca, dar mulţi nu o fac. De ce? Pentru că aici au tot: au locuri de muncă, au facultăţi, au cinematografe, muzee, teatre, biblioteci, expozitii, tot ce ţine de viaţa culturală, tot ce ţine de viata de zi cu zi. EL îţi poate oferi tot, deci şi bune şi rele. Iar noaptea chiar e frumos să te plimbi in centru, dar da, nu recomand şi o plimbare prin Pantelimon.
Poate ar fi mai bine, în loc să spunem că ne-am dori să plecăm din el, să încercăm să il facem mai frumos, un oraş civilizat.
Nu mai plec, rămân aici, cu poza vechiului Bucureşti în mână, şi cu speranţa că Bucureştiul contemporan îşi va atinge cu adevărat statutul de capitală şi va deveni civilizat, curat, mai putin gălăgios, dar toate astea depind de noi,cei care il populăm şi zi de zi călcăm scumpul lui pământ iar el ne primeşte în fiecare zi cu aceaşi bucurie.
Bucureştiul are răbdare, vrea să redevină micul Paris, eu zic sa nu îl facem copia unei imagini, are prea multe de oferit, hai să îl facem un Bucureşti autentic care să poată fii el un exemplu. Am să apuc ziua când Parisul va fii comparat cu Bucureştiul, dar în sensul bun? Speranţa moare ultima..

2 comentarii:

Sagy, spunea...

Mahala... :P

Unknown spunea...

Nu poti trai in el, nu poti trai fara el. :))