Puterea cuvintelor

Într-o societate care tânjeşte după comunicare şi afirmă că acum este apogeul comunicării, cei mai mulţi dintre noi ne angajăm într-un proces de comunicare uitând esenţialul:trebuie să auzim, să ne folosim urechile. Utilizăm atât de des acest cuvânt, că începem să îi pierdem esenţa. De fapt ne înstrăinăm tot mai mult de sensul lui de bază. E o lume în care vorbim, dar aproape nimeni nu ne aude.E ca şi cum toţi am fi închişi într-o cameră şi nimeni nu ne aude, oricât am striga. Limbajul este cel care ne ajută să comunicăm intre noi, iar instrumentul este cuvântul. Omenirea a pus bazele acestui act încă din antichitate. Acesta a evoluat, iar acum comunicarea se face mult mai uşor. Se spune ca ea este cheia succesului şi că, mai ales în relaţii este elementul cheie ajutător. Pare să nu mai fie aşa, pentru că, de fapt, noi comunicăm din ce in ce mai puţin, nu mai ştim să exprimăm ceea ce simţim, ne e teamă să spunem lucrurilor pe nume, să numim sentimentele ce le avem în noi. Cuvinte peste cuvinte, unde te uiţi eşti înconjurat de imagini, bannere, afişe şi orice formă de informare, în care eşti îndemnat să discuţi, să comunici. Ne ascundem in spatele telefonului că oferă Cosmote sau Vodafone milioane de minute să comunicăm mai bine, dar de fapt aici se produce ruptura. În spatele telefonului, a messengerului e mai uşor, de fapt fugim, ne ascundem. Am ajuns să punem punct relatiilor prin mesaje, mesaje goale care nu au nici măcar o urmă de personalitae, în loc să discutăm cu respectiva persoană faţă în faţă, este o fugă de responsabilitate. Suntem o societate fricoasă, plină de temeri, degeaba vorbim si ne mintim că noi de fapt"comunicăm", reuşim să facem contrariul. Toată lumea vorbeşte, nimeni nu ascultă! Nu ne mai asumăm cuvintele, faptele, durerile, trăirile, sentimentele, suntem cuprinşi de haosul ce ne înconjoară zi de zi.
Nu vreau să devin aşa, vreau să învăţ să preţuiesc cuvintele, să le ştiu sensul, rostul, timpul. Nici sclava lor nu vreau să devin, dar am vazut şi ştiu că, de foarte multe ori, cuvintele ne ucid. Multe nu sunt folosite când trebuie şi cum trebuie. Ele pot naşte iubiri, le pot îngropa, pot aduce realizări, pot răni, te pot face fericit. Puterea cuvintelor este nemăsurată. De aceea este periculos să o deţii, dar în acelaşi timp trebuie să găseşti echilibrul.
Poate ar fi mai simplu dacă am ştii când să deschidem gura şi când să ne-o ţinem închisă. Despre cuvinte si comunicare se pot spune multe şi se poate vorbi ore întregi, însă cel mai important e ca noi, să percepem şi să alcătuim mesaje în aşa fel incăt să ajungă unde trebuie şi să ne înţelegem mai bine! Un simplu cuvânt folosit greşit poate dărâma un imperiu, iar un altul folsosit cu rost poate naşte un alt imperiu.
Câteodată simt şi eu că nu mai ştiu să expim ceea ce simt în aşa fel încât ceilalţi să perceapă aşa cum trebuie ce vreau să spun şi mă simt frustrată, că nimeni nu vrea să mă asculte sau nu ştie cum.
Lumea nebună în care trăim e prea grăbită ca să te asculte, iar în tine se adună atâtea lucruri rămase nespuse ce poate ar fi schimbat ceva, dar nu e nimeni să te audă...Am să revin!