duminică, 25 noiembrie 2007

Caut zâmbete...

O nouă dimineaţă, aceaşi trezire bruscă, îmi iau traistuţa cu amintiri şi păşesc cu paşi timizi în universul acestei noi zi. Caut zâmbete, caut oameni ce ştiu să îşi împărtăşescă zâmbetul lor cu mine, să mă ajute să nu uit să râd, să trăiesc. Da, şi eu zâmbesc, şi le zâmbesc lor din toata inima. Uneori un zâmbet face mai mult decât un milion de cuvinte. Aleile sunt pline de copii zvăpăiaţi ce zâmbesc inocent, nici nu ştiu câtă fericire aduce pe chipul altora zâmbetul lor, îndrăgostiţii ce se plimbă pe alei îşi vorbesc numai prin zambete; ei înţeleg magia momentului şi nu o strică prin cuvinte ce niciodată nu vor putea reflecta freamătul sufletului lor.
Zâmbetul este cântecul surd al inimii, este expimare sentimentului pur şi expresia fericirii. Atunci când eşti fericit, cel mai sincer act este zâmbetul, el este mult mai profund. Mă uit in trăistuţa mea cu amintiri, of, câte zâmbete am acolo, şi ale mele, şi ale altora. Câte momente frumoase, toate încununate cu un zâmbet. Seara ajung acasă, am adunat atâtea zâmbete, simple, unice, copilăreşti, sincere. Toate le pastrez în adâncul sufletului pentru a nu uita niciodată ce frumos e să zâmbeşti.
Din nou, zorii zilei îşi fac apariţia,însă nu e orice zi. Azi, m-am trezit langă tine, iar zâmbetul tau m-a întâmpinat la poarta noii zi.
Dintre toate zâmbetele, al tău e cel mai frumos...

Niciun comentariu: