Fa-ma o raza de soare!

Ratacesc singura, asa cum m-am simtit mereu, prin ploaie, in piata goala. Nu am directie si nici sens, nu vad lumina, doar intuneric. Mi-e greu sa imi ridic privirea din pamant, mi-e rusine de ce am ajuns, am ajuns transparenta, invizibila. Dar ochii mei te vad pe tine, sufletul meu stie ca tu esti...Ma apropii de tine si ma fixezi cu privirea. Imi sclipesc ochii, simt o caldura, desi ploaia rece ma acopera. Dar caldura fuge intr-o secunda. Tu nu te uiti la mine , ci prin mine.Tu nu ma vezi, desi sunt sub ochii tai.Ei mereu se uita in urma. Am aparut prea tarziu sub privirea ta, desi drumul asta l-am cautat mereu, ceva m-a adus prea tarziu sub privirea ta
Incerc sa iti vorbesc, dar cuvintele se ineaca singure si le e frica sa iasa din mine in ploaia rece de afara. Lacrimile sunt singurele ce isi fac curajul sa moara pe obrazul meu atinse de picaturi. Si acum ma prabusesc, lacrimile imi mor, cuvintele se ineaca, ochii se inchid, inima nu mai bate. Ma sfasii sub ochii tai, dar tu nu vezi, ba chiar calci peste mine, pana sufletul imi trece prin oase, fibre, se umple de sange si moare, lent dar sigur. Eu sunt aici, inca traiesc, dar sunt in coma,sunt tinuta de aparate in viata, si te rog pe tine sa le deconectezi, sa ma lasi sa mor in pace. Si totusi nu o faci. Cand eram gata sa fug, m-ai vazut, dar pentru putin timp, insa destul cat sa ies din coma. Nu mai pot sa lupt cu fantomele mele sau cu ale tale, si sunt mereu langa mine aceste fantome. Ele sunt singurele care ma vad.
Ma intorc acolo unde mi-e locul, in ploaia rece ce imi ingheata sufletul, ce imi omoara lacrimile si imi ineaca cuvintele, calauza mea fiind speranta. Speranta ca vei veni langa mine..sau ca ma vei lua de mana si ma vei duce departe de ploaia asta care nu se mai opreste si devine parte din mine!
Nu ma lasa sa devin picatura de ploaie, fa-ma o raza de soare!