Degeaba te uiţi acum la mine.
Nu mai ai ce privi.
Tot ce a fost cândva frumos in mine,
azi a murit.
Iar tu... ai privit,
Ai privit cum mă stingeam,
Şi îţi ceream ajutorul, te imploram,
Să nu omori tot ce-i mai bun în mine.
Şi, totuşi, m-ai omorât
Cu indiferenţa ta.
Şi aceste rânduri ţi le dedic,
sunt ca şi testamentul meu,
sunt strigătele mele de a
rămâne vie în această lume moartă.
Dar mor.... şi îţi las ţie
Dorul, iubirea, fericirea....tot
Ce eu nu am avut, moşteneşte tu!
4 comentarii:
Genial.O persoana care apreciaza viata nu pentru frumusetea dar pentru unicitatea ei.
Totusi... pentru cine ar fi testamentul ..:-\
In ultima perioada o groaza de poezii... e de bine:D
astea sunt poezii mai vechi..pe care le-am scris mai demult dar acum le-am publicat
SI ziceai de mine ca am imaginatie bogata. Uite ca si tu ai...si scri foarte frumos. Hm..se pare ca am de recuperat:D
Trimiteți un comentariu