Descătuşare

Şi ce dacă toţi mă criticaţi?

Şi ce dacă la mine urlaţi?

De fapt, vă recunoaşteţi frustarile;

De oameni incapabili să trăiţi.

Sunteţi blazaţi de voi înşivă.

Sufletele voastre au îngheţat tot

În jurul vostru, cu răutatea.

Urâţi tot în jur, soare, mare.

Florile, ce sunt pentru voi?

Unii le-au închinat altar;

Voi le călcaţi în picioare.

Mă învidiaţi că trăiesc...

Credeţi că urând simţiţi?

Nu! Prin ură, muriţi!

Eu trăiesc, eu iubesc.

Eu râd, eu plâng!

Mie îmi pasă de aproapele meu

Şi nu pentru vanitatea mea,

Aşa cum faceţi voi, ci pentru că

Încă nu s-a trezit demonul din mine.

Sub falsa mască pe care o purtaţi,

Zac suflete ce au murit dinainte să se nască.

Deschideţi-vă inima, fiţi voi!

Eliberaţi-vă sufletele de ură prin bunătate;

Scăpatî de povară si iubiţi, fiţi prezenţi

Într-o lume ce se pierde în ea însăşi!!