Ne intalnim din inertie, iti ador privirea calda care ma face sa radiez de fericire, devenim una si aceasi persoana, devenim idealul fiecaruia, ratacim noptile peste munti si vai, prin ploaie si fulgere...Brusc uit ce e singuratatea....Imi iei mana in palmele tale si imi saruti buzele, fericirea ma inalta spre cerul cristalin. Eram un singur glas, privirile ne erau de ajuns, cuvintele nu puteau exprima nimic din tot ce simteam, soarele ne urmarea peste tot, tie iti datoram zambetul...
Acum ploua, privesc pe geam si vad cum lacrimile mele se transforma in picaturi de apa, povestea asta e frumoasa, dar nu e nimic mai mult decat o imitatie de dragoste, o simpla poveste nascocita, un vis, o fantoma, o adiere a iubirii ce a trecut prin mine...E ce mi-am imaginat azi ca e dragostea, maine cum o voi mai vedea?Eh, maine e noua zi,poate cu un cer mai putin innorat,poate povestea de maine va fi mai lunga, mai optimista, mai buna...Azi nu am inspiratie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu