Ganduri demne de blog

Răutatea ta nu mă sperie , îmi dă putere să fiu mai bună. Ştiu că şi tu porţi o mască aşa cum facem toţi. Te aşezi frumos, şi îţi reiei rolul pe scena lumii. Dar nu ai prea mult talent. Se citeşte pe faţa ta că te învăluie frica. De ce te chinui să pari altceva decât eşti?

Şi eu mă simt ca şi tine, într-un oraş fantomă dominat de îngeri, iar eu, singurul diavol, nu mă regăsesc. Poate nu ne cunoaştem prea bine pe noi inşine, sau poate chiar ne cunoaştem prea bine. Tu te-ai hotărât? Eşti înger sau demon? Ce te face să alegi ceea ce tu consideri că întruchipează bunătatea? După ce criterii de valori te ghidezi? De ce nu ieşi din acest „dresaj” ce ţi se aplică zi de zi, fără ca tu sa fii conştient? Poate că toţi suntem nişte îngeri, ce purtăm cu noi, fiecare, demonul nostru. Şi, de multe ori, acest demon pune stăpânire pe noi. Dar tu ştii că îl porţi in tine, şi tu îl alimentezi....Acum de ce te plângi? Ce crezi că vei reuşi să obţii?

Deschide ochii cu adevărat, deschide ochii sufletului. Ei te vor ghida acolo unde vrei să ajungi....Curajul este cel care îţi lipseşte, curajul de a te înfrunta pe tine însuţi... cea mai mare povară a omului, de a se accepta pe el însuşi..Şi acest proces durează, uneori, şi o viaţă. Şi este plin de dureri, de trăiri puternice, ce îţi amintesc că ai un suflet, căruia îi lipseşte lumina, lumina aceea de care te temi. Şi ţi-e frică de ea, pentru că te-ar putea arăta pe tine, aşa cum eşti, fără urme de „machiaj”. De ce ţi-e frică să mă laşi să te cunosc, să ajung la sufletul tau? Sufletul este singurul element real ce îţi mai aparţine în întregime, pe el nu îl vei putea minţi niciodată. El este parte din tine, şi ştii prea bine că el te va face să acţionezi aşa cum dicteaza el.

Sufletul este menit să fie rănit...ca să îţi arate ţie, Toma Necredinciosul, că mereu se va vindeca. Cu ce drept nu îl laşi să trăiască? Cine te crezi? Nu ai stăpânire pe el....încercând să îl stăpâneşti, vei ajunge prin a fi stăpânit tu de el.

Ştiu că ai suferit în trecut....De ce crezi că trecutul tău e mai dureros decât al altora? Crezi ca el vrea să il arăţi tuturor? El vrea să te împaci cu el...Orîcât vei fugi de el, te va urmări până îţi vei da duhul...el este nemuritor, tu nu...El va dăinui şi după ce tu vei fi rămas o simplă amintire a acestui Pămînt.....Aşa că nu îţi rămâne nimic de făcut, decât să îl accepţi aşa cum e...

Nu poţi trăi prezentul, nu poţi visa viitorul fără a-ţi accepta trecutul. El nu cere iubire, el implora înţelegere....

Nimic din ce spun eu nu te atinge....Sufletul ţi-e pustiit, e ca şi cum sufletul tău e prizonierul trupului tău. Eliberează-te si mergi mai departe, în noua etapă....

Te uiţi la mine şi îşi vine să mă trânteşti la Pământ....Şi te provoc să o faci...Eu sunt impăcată cu mine...TU FUGI FARA SA ŞTII DE CE! La un moment dat, fugind vei ajunge la finitul infinitului... Vorbele mele îţi vor fi şoapte reci in ceaţa dimineţii ce te apasă....De fapt nu e ceaţă, doar că sufletul tău a murit, se îndreptă spre alta lume. Altă galaxie....

Te-ai dat jos de pe scenă.....te-a cuprins frica......vezi că cineva te aşteaptă la uşă precum moartea cu coasa...Stai liniştit, e doar trecutul. Sau e mai rău?

Te îndrepţi cu paşi repezi, deşi nu vrei. Sufletul tău fuge, mai să iasă din piept. El ştie că vine o zi când totul se va sfârşi....acum.......Tu ai murit, sufletul tău a înviat!!!