După-amiază de duminică

Oamenii dezamăgesc intr-una, e prin felul lor de a fi să dezamăgească. Am stat şi am analizat gesturile, acţiunile, cuvintele...majoritatea nici nu înţeleg, felul lor de a gândi şi mentalitatea pe care o au îi împiedică să vadă că dezamăgesc cu adevărat, iar dezamăgirea cea mai periculoasă este cea în doze mici, cea de zi cu zi. Se tot adună picăturile în pahar.

Te opreşti în loc şi încerci să explici reacţii, gesturi, necunoscute ţie. Avem tendinţa de a privi totul din punctul nostru de vedere, din unghiul nostru, unghi ce poate fi complet diferit de cel al altui individ, de aici şi diferenţele majore de percepţie şi înţelegere. Ok. Dar ce faci când eşti conştient de toate acestea şi continui să fii dezamăgit? Înţelegi şi observi că din cauza diferenţelor de gândire, percepţie şi poate chiar diferenţele de cultură, fac ca dezamăgirile să se afle numai de o parte iar cel care le "comite" nici să nu îşi dea seama.

Oare toţi simţim viaţa la fel? Oare tu simţi aerul la fel ca mine, oare tu vezi la fel ca mine? Nu te poţi pune niciodată în pielea altcuiva, însă deseori judecăm sau iertăm.

Când nu mai întelegi acţiunile din jurul tău, nu încerca să le găsesti un sens logic, aşa cum crezi tu că ar fi logic pentru, tine, ceea ce este logic pentru tine, poate fi ilogic pentru celălalt şi invers. Cu cât vei căuta mai multe răspunsuri, cu atât vei descoperi mai multe întrebări. Cel mai bine iei o carte, te aşezi confortabil în canapea,îţi iei cana de cafea şi încerci să evadezi puţin din haosul acesta atât de ordonat al vieţii....