Fetita alerga....

Alerga, alerga...Fetita alerga intr-una, fara sa se opreasca si fara sa se uite inapoi. Ii era prea frica de ce ar putea gasi in urma ei. Se mai oprea sa isi traga sufletul,dar frica a ceea ce ar fi putut veni din spate o impingea sa alerge in continuare.Se mai impiedica si cadea pe zapada deja topita, era plina de noroi si avea cateva rani in genunchi,pantalonii erau rupti de la atatea cazaturi. Desi frigul ii intrase in oase, nu avea alta optiune decat sa alerge. A alergat o viata, uneori se mai ascundea, numai asa se putea odihni, dormea mereu numai cu un ochi inchis, ii era prea frica. De fapt, frica ii dominase mai toata viata si ii guvernase viata. Pornea usor la drum, macar acum cat nu o vedea nimeni, Insa cum incepeau sa apara oameni ea isi incepea maratonul, ar fi castigat toate concursurile si ar putea foarte bine sa devina atleta, numai ca drumul ei nu are si un capat, viata ei e un alergat continuu. Fetita se mai schimbase, ii crescuse parul, incepuse sa capete forme, capatase trasaturi finute si mature, in curand avea sa devina adolescenta. Insa nu se putea opri din fuga ei. Asta facea de o viata, atata stia..sa fuga si sa ii fie frica. Cu ele a mers la brat toata viata: fuga si frica. Simtea ca viata ii trece printre degete, ca de fapt nu traieste, ca tocmai de asta alerga, sa gaseasca viata pe care considera ca o merita, fugea catre fericire, nestiinda, biata de ea, ca nu o va gasi niciodata sau nu va sti ca a gasit-o.
Fetita..acum nu mai era chiar fetita, dar tot alerga, mai tare ca niciodata. Devenise frumoasa, inalta, zvelta, ochii ei ascundeau o nuanta cafenie nemaivazuta,dar si o tristete nemarginita,parul precum abanosul crestea si parea singurul element viu, picioarele deveneau din ce in ce mai puternice, semn ca stiau ce fuga le asteapta si de acum incolo. Era singura, se obisnuise,aproape ca vroia sa se opreasca din alergat.
De-a lungul timpului a intalnit oameni, care,curiosi fiind, o luau de mana si o opreau din fuga, ea cadea in capcana, credea ca asta e viata spre care alergase si se oprea, dar toti i-au dat drumul, au pierdut-o in multime si nu s-au mai intors dupa ea. Fetita a asteptat, dar stia ca nu o va mai cauta nimeni, insa speranta, cea mai rea dintre toate rautatile cutiei Pandorei, o facea sa mai astepte. Insa nu venea nimeni...si fuga continua. Multi au mintit ca vor fi iubiti, frati, oameni de baza si au plecat, au fugit sau nu au ma vazut nimic in ea, unii au plecat fara sa spuna adio, dar fetita a inghitit in sec si a mers mai departe, insa acum putea sa se uite inapoi,desi inca ii era frica. Pe drum a mai intalnit si alte fetite ca ea,insa erau puse la pamant si ranite,le-a ingrijit si a plecat, a intalnit si alti oameni, unii au apreciat, altii nici nu au multumit, dar ea stia ca e menita sa alerge mereu, fie de frica,fie ca toti,pana la urma, ii vor da drumul la mana si iar se va pierde in multime,pe alte taramuri.
Tot ce mai apreciaza fetita sunt soarele, zapada, si taramurile neexplorate inca de ea. Insa stie ca nu mai vrea sa fie singura. Ii e frica sa se opreasca din fuga, daca se va opri unde nu ii e locul? Cine nu ii va da drumul la mana? Sau cine o va cauta?Fetita incepe sa planga, cade in genunchi si se intinde pe pamantul rece si umed...ar vrea sa ramana asa pentru totdeauna,picioarele nu si le mai simte iar frigul a amortit-o complet. Isi spune in sinea ei, ca asta e sfarstiul drumului ei, ca degeaba a cautat viata, ca a dat de moarte, ca degeaba a cautat fericirea. Incepe sa creada ca de fapt, ea s-a desprins din mana tuturor,si nu ei i-au dat drumul, ca ea pleca, si nu ei.Lacrimile curg pe fata inghetata,demortindu-i-o usor.Se uita pe cer, se insereaza, si vede numai Luceafarul care ca, de obicei,apare mandu,primul, pe cer. Simte ca nu mai poate, ar vrea sa se ridice, insa nu mai are de ce, si nici nu mai poate. Este la capatul puterilor.
Deodata, simte o mana care trage de ea, abea deschide ochii, nu prea vede bine, vede in ceata o silueta de om, care ii intinde o mana si se chinuie sa o ridice. E paralizata de frig...sau tristete, nici ea nu stie de ce sufera mai mult.
O voce calda ii sopteste: Da-mi mana fetito, sa te ajut sa te ridici, sa te duc la caldura, ce cauti singura si pe jos, in frigul asta? Fetita se uita la silueta, inca nu desluseste cine e sau ce e..ar vrea sa se ridice dar isi zice in sinea ei...Daca mana care acum vrea sa ma ridice, este cea care ,mai tarziu, ma va azvarli la loc pe jos si ma va pune la pamant?