Raze de dor

"Mergând spre soare, îmi păstrez trecutul în propria-mi umbră."(V. Butulescu)

Am început ca pe vremuri, să mă culc în ore târzii ale nopţii. În primăvara anului 2008, chiar şi o parte din vară, prindeam aproape fiecare răsărit. Eram eu, muzica din căşti, blogurile, ebooks, netul în general şi aerul proaspăt de dimineaţă, vântul răcoros ce îmi adia suav pe la tâmple. De multe ori eram forţată să stau atât de târziu datorită facultăţii, a proiectelor sau a sesiunii. Dar de multe ori mă pierdeam citind rânduri ce imprimau suflete care mai de care mai profunde. Şi aşa mi-am adus aminte că trec anii...acum un an, eram tot aici, tot la ora asta, învăţând. Şi acum e la fel, dar are alt gust sesiunea asta, momentul ăsta, trăirea asta. Prima oară e cel mai frumos:).Atunci era doar asta, între timp au mai apărut şi alte obligaţii, gen o slujbă sau altele mici treburi. Totul se modifică şi capătă un aer distinct, mai sobru, piere acea magie jucăuşă şi naivă.

Îmi e dor de dimineţile târzii de vară, sunetul vrăbiuţelor suspinând aspru în urechea mea. Devenisem atât de prietenă cu soarele, ştia că în fiecare dimineaţă îl voi aştepta, cuminte şi oarecum nerăbdătoare. Un miraj complet uimitor, acest răsărit de soare. E ca şi cum în fiecare dimineaţă te-ai renaşte din nou, dintr-un univers negru, pătat cu stele, în cea mai explozivă lumină, în steaua stelelor. E ca şi cum soarele transpira prin toate razele bucuria renaşterii, încălzindu-ne trupurile reci şi sufletele amare. Valuri de căldură ce inundă melancolic inimile noastre.

Aş vrea să mă mai pot bucura de un răsărit. Răsăritul are o trăsătură excepţională: este peste tot, oriunde şi îşi păstrează beatitudinea în orice loc te-ar găsi. Fie că prinzi o biată rază reflectată în geamul-oglindă al unei clădiri de birouri de multinaţională, fie că eşti sus pe bloc, liber şi tot mai aproape de el, fie că eşti la picioarele mării, fiind martor la măreţia evenimentului, fie că eşti pe creasta unui munte, respirând aerul rece, un răsărit de soare este frumos. Este în sine, expresia tuturor sentimentelor bune şi frumoase pe care un om el poate simţi şi cunoaşte.

Da, duc dorul acelor zile, acelor momente speciale. Atunci nu le simţeam aşa, doar mă amuza cât de des ne întâlneam eu şi răsăritul la o cafea dis de dimineaţă, ne uitam unul la altul, eu făceam cafeaua, iar el îmi zâmbea de pe pervarz, încălzindu-mi inima şi gândurile înceţoşate....

Culmea ironiei, acum în playlist-ul din winamp, a început parcă ironic, Planet Funk-Chase the sun... Şi să mai zici că totul e coincidenţă. Aş cam fugi după soare, să mă urc pe raza lui, să renaştem împreună din negura nopţii pătate de stele, în dimineţile de veri calde şi pline de libertate, iubire, fericire...

Mi-e dor de vară, de soare, de acel feeling....inexplicabil, de care mă chinui să scriu, dar nu iese.
Rise and shine my little star!



Planet Funk- Chase the sun
Asculta mai multe audio Muzica »