Doi paşi înceţi, doi paşi tăcuţi. Noapte fierbinte şi grea. Pasul meu merge la braţ cu pasul tău, într-un mers lin, plutitor, pe poteci întunecate. Se ating uşor unul pe altul, se lasă purtaţi de val, se amuză unul de celălalt, se intimidează când văd că s-au înroşit.
Pasul meu a luat-o înainte, apoi pasul tău a fugit după el, prinzându-l în braţe şi sărutându-i tâmpla caldă. Atunci, pasul meu s-a întors şi te-a sărutat. Ai zâmbit şi te-ai ascuns în spatele gleznei, timid, precum un adolescent.
Pasul tău s-a aşezat pe iarbă, langă el era şi pasul meu...Se priveau....Tăceau. În ochii lor se oglindea marea agitată şi soarele fierbinte. În ochii lor se oglindea dragostea.
Paşii noştri au simţit dragostea şi au fugit în lume, în noapte, undeva unde nimeni nu le-o va putea zdrobi. Şi totuşi...paşii noştri s-au rătăcit.
Un pas de al meu şi cu un pas de al tău vor fi mereu rătăciţi pe drumul dragostei, purtând în inimă amintirea sclipirii zilelor cu soare.
2 comentarii:
eh..frumoase cuvinte. Pline de imagine, pline de sentimente. Asta este Adela pe care o cunosc eu.
Salutari de la un prieten drag:D
Bogdan, multumesc mult pt cuvintele tale si aprecieri! Lasa ca nu sunt singura care ofera imagini, numai ca eu le ofer prin cuvinte, insa tu le expui extraordinar de frumos prin fotografii. Keep in touch si te mai astept
Trimiteți un comentariu