joi, 3 iulie 2008

Mereu aceeaşi, dar niciodată la fel






Cu zâmbetul pe buze, cu vara în suflet, cu pistruii ce respiră greu pe obrajii arşi de soare, trăiesc clipele ce îmi alunecă uşor printre palmele timpului. Mă uit în urmă, la cum eram acum un an, la cum era viaţa mea atunci, la ce însemnam eu pentru mine şi pentru ceilalţi, la cine erau ceilaţi, la cine eram şi încă sunt. Eram un copil cu milioane de vise la uşa sufletului, gata gata să doboare acea uşă. Un copil cu zâmebetul pe buze, îmi râdeau toate membrele, sentimentele, trăirile. Eram un zâmebet toată, chiar şi când plângeam, găseam puterea să arunc un zâmebet între acele lacrimi amare.

Eram puternică şi vulnerabilă, naivă şi simpatică, nervoasă şi enervantă, speriată şi calmă, timidă şi îndrăzneaţă, inteligentă şi uneori pierdută. Plină de speranţă şi strălucire în privire, cu temeri în adâncul sufletului, fericită şi tristă. Mereu am fost plină de contraste, niciodată nu am regretat, ba dimpotrivă. Am simţit nevoia de liberatate mai mult decât nevoia de a respira, am avut mereu ambiţii, dar nu mereu şi voinţa necesară pentru a le atinge. Am fugit stând pe loc de foarte multe ori, m-am temut râzând de prea puţine ori, am visat cu ochii deschişi de când i-am deschis prima dată, iar când îi închideam,pur şi simplu continuam visul etern pe care îl cream.

Acum, după un an, mă simt acelaşi copil descris mai sus, dar cu mai multă putere, mai mult zâmbet, mai puţine lacrimi, şi mai mulţi oameni lângă mine. Am descoperit mai multe lucruri bune despre mine decât lucruri rele, am aflat că încă sunt un copil, că ăsta e farmecul meu, că oamenii mă plac pentru ceea ce sunt, că pot mai mult decât credeam acum un an, că pot avea încredere în mine. Am descoperit că nu m-am schimbat, dar nu mai sunt aceeaşi, sunt diferită, dar ca înainte. Nu există decât o singură Adela, care "suferă" îmbunătăţiri, de la o zi la alta, de la un om la un alt om, de la o cilpă la alta. Nu regret mai nimic, doar îmi mulţumesc pentru deciziile pe care am avut curajul să le iau.

După un an, sunt fericită, chiar dacă mai plâng, trăiesc visul meu de vară, zâmbesc şi mi se zâmbeşte, mă simt mai capabilă, simt siguranţa, pacea şi liniştea, chiar dacă mai sunt şi mici furtuni. Ştiu că pot trece un an, doi, zece, zâmbetul meu nu va pierdi niciodată, eu voi fi mereu la fel, doar că mereu mai bună, pentru că aşa îmi doresc. Acum fac un bilanţ după primul an de facultate, aşa cum fac majoritatea, şi da, pariul făcut cu destinul a meritat.

Zâmbesc lumii şi ea îmi zâmbeşte mie, inima mea râde satisfăcută iar spiritul meu îmi sărută fruntea, liniştindu-mă. După un an, sunt aceeaşi, dar niciodată la fel...

Un comentariu:

Anonim spunea...

[url=http://www.kfarbair.com][img]http://www.kfarbair.com/_images/logo.png[/img][/url]

בית מלון [url=http://www.kfarbair.com]כפר בעיר[/url] - אינטימיות, [url=http://kfarbair.com/services.html]שקט[/url] . אנחנו מספקים שירותי אירוח מיוחדים גם יש במקום שירות חדרים המכיל [url=http://www.kfarbair.com/eng/index.html]סעודות רומנטיות[/url] במחירים מפתיעים אשר מוגשות ישירות לחדרכם...

לפרטים נא לפנות לאתר האינטרנט שלנו - [url=http://kfarbair.com]כפר בעיר[/url] [url=http://www.kfarbair.com/contact.html][img]http://www.kfarbair.com/_images/apixel.gif[/img][/url]