joi, 28 august 2008

Dincolo de absenta...este golul




Am sa tin pentru mine si in mine milioanele de cuvinte si sentimente ce ar putea iesi la suprafata. Si lacrimile de-as putea, le-as ineca, dar sunt mai puternice decat mine si ma infrang mereu, lasandu-ma fara glas, fara simtire, ca un pamant secat si uitat de atingerea ploii reci in nopti furtunoase.

Da, conteaza daca plang sau rad? Inima ta tot impietrita ar fi...Daca le-ar pasa tuturor de ceilalti, nu ar mai fi atata suferinta, dar ura si rautatea danseaza jocul ielelor pe masa diavolului. Mi-e sila de viata in sine, imi vine sa o scuip in ochi, sa o ingenunchez, dar nu imi ramane decat sa plec eu capul in fata ei si sa ingenunchez eu, timid, in fata ei, ca si cum as fi sluga ei.

Visele mele mor usor, usor, la usa fricii mele, lasand in urma, o amintire dulce-amaruie a sulfetului vesel ce aveam sa fiu candva, dar care a murit usor, usor, intrand in lumea asta ignoranta in care ma afund acum.

Ma inec in iluzii pe care mi le creionez din ce in ce mai mult pe harta sufletului meu, crezand ca intr-o zi, creierul meu le va identifica si mi-ar aduce linistea pe care inima mea o cauta diseparata, si oricat as dori sa pot visa incontinuu, uit sa o fac. Ma lovesc mereu de nepasare, la fel cum trupul meu s-ar izbi intentionat de un zid in flacari. Indiferenta ma ucide mai mult decat orice altceva, nici cutitul, nici glontul nu mi-ar taia carnea mai adanc decat o face indiferenta.

Fascinanta nu am sa fiu nicodata, oricat de mult mi-as dori. Nu stiu sa fascinez, stiu doar sa vars lacrimi, sa imi cant cantecul surd de privighetoare. Si atunci ce fac?

Nu imi ramane decat sa inchid ochii, sa ma gadile acordurile muzicii braziliene, sa visez la Rio de Janeiro, Grecia sau Egipt...inchizand imaginile mintii mele, in adancul sufletului meu.

Intinde-te, asa, usor, inchide-ti inima si nu o mai deschide nciciodata, nu faci altceva decat sa deschizi Cutia Pandorei, randindu-te in mod intentionat. Nu iubi sangele ce il varsa inima ta, nu uri lacrimile pe care ochii tai le jertfesc pentru obrajii tai...
Iubeste zambetul ce iti face ca sufletul tau sa trepideze in corpul asta absent....

Un comentariu:

Daniel spunea...

pe mine m-ai fascinat... cred ca scrii aproape din aceleasi motive ca si mine.


http://luciditateextrema.blogspot.com/